Trecerea la Hristos a parintelui Arsenie Boca - PS Daniil Stoenescu
Accesați fișierul video . //video.crestinortodox.ro/h7Ez0BnlPJx/20_de_ani_de_la_moartea_parintelui_Arsenie_Boca___PS_Daniil_Stoenescu.html
Cuvantul rostit de parintele Daniil Stoenescu de la stramutarea Parintelui Arsenie Boca in “lumea celor vii”
“Oare nu ardea în noi inima
noastră când ne vorbea pe Cale – la Sâmbăta, Prislop, Drăgănescu sau
Sinaia – şi ne tâlcuia Scripturile?”(cf. Luca 24,32)
Patericul ne relatează despre un frate
care, mergând odată la chilia avvei Arsenie cel Mare din Schit şi
trecând pe lângă fereastră, aruncându-şi privirea spre înlăuntru, i-a
fost dat să-l vadă, din rânduială şi iconomie dumnezeiască, pe bătrânul
călugăr în rugăciune învăluit peste tot “ca de un foc” – de focul
luminii harului Duhului Sfânt – căci, spune Patericul “era vrednic acel
frate de a vedea astfel de lucruri minunate”.
Pentru cei ce l-au cunoscut şi
recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat şi urmat pe Părintele Arsenie
Boca (29 sept. 1910 – 28 nov. 1989 ) ziua de 28 noiembrie – deja
înscrisă cu “cruce roşie” în calendarul vieţii noastre – ne este în anul
bisericesc ca o “fereastră” prin care cu dragoste şi dor ne aruncăm
privirea minţii – ca şi ucenicul din Pateric – înspre personalitatea
harismatică “ca o pară de foc” a celui care a fost, este şi va rămâne
de-a pururi pentru ortodoxia, spiritualitatea şi monahismul românesc al
veacului XX – Părintele Arsenie, Omul lui Dumnezeu.
De trei ani “batem” cu smerenie şi
umilinţă prin pomenirile rânduite de Sfânta Biserică la uşa chiliei “de
dincolo” a Sfinţiei Sale, cu gândul luminat şi purtat de la “fereastra
chiliei” avvei Arsenie din Pateric, la chilia Părintelui Arsenie de sub
“fereastra Munţilor Făgăraşului, iar de acolo la “fereastra celulei”
unei temniţe din anii ‘50 – pe care privind un gardian (ca ucenicul din
Pateric) l-a văzut pe Părintele Arsenie în rugăciune învăluit “ca de un
foc” – pentru ca în sfârşit, să ni-l aprindem ca o lumânare la crucea
mormântului Sfinţiei Sale de la Prislop, de care se cuvine să ne
apropiem ca de un “rug aprins” ca să primim “lumină din lumină”.
Binecuvântat este poporul din care s-a
ridicat un astfel de om până la “statura vârstei deplinătăţii în
Hristos” (Efes. 4,13), ocrotită este ţara noastră care are un astfel de
mijlocitor către Dumnezeu şi vie este Biserica care a avut un astfel de
slujitor ce nu a făcut “compromisuri spiritului vremii” în trecutul
încheiat la numai câteva zile după săvârşirea Sfinţiei Sale din această
viaţă (28 noiembrie – 22 decembrie 1989!). Pentru că astăzi, într-o
vreme plină de incertitudini când lumea şi societatea în care trăim se
aseamănă tot mai mult cu un “Ţinut al Gherghesenilor” bântuit de
felurite duhuri, curente şi ideologii ”care nu sunt de la Dumnezeu”, ne
dăm seama că a-l fi întâlnit cândva, cunoscut, ascultat, crezut şi urmat
– după puteri – pe Părintele Arsenie Boca la o răspântie a vieţii
noastre, este aproape egal cu faptul de a fi fost contemporani cu un
adevărat profet biblic, apostol neotestamentar sau Sfânt al Bisericii
Ortodoxe! Aceasta este deci imaginea şi icoana clară şi definitivă – ca
un reflex al picturii bisericeşti de la Drăgănescu şi Prislop – a
Părintelui Arsenie, zugrăvită înaintea ochilor şi înlăuntrul sufletului
nostru de razele unei lumini ce coboară atât de pe Tabor, cât şi din
norii Parusiei…
De aceea, lăsând în seama lui Dumnezeu
rânduirea vremii în care “lumina să fie pusă în sfeşnic” şi timpului –
care ţese în taină odăjdiile sfinţilor şi le sculptează racla – să
adeverească tuturor, “cler şi popor”, locul Icoanei Părintelui Arsenie
în catapeteasma neamului nostru românesc “creştinesc şi de Hristos
iubitor”, mărturisim că – cel puţin în vremile pe care le trăim astăzi
şi în viitorul apropiat – despre Părintele Arsenie, despre activitatea
şi lucrările Sfinţiei Sale, se cuvine mai mult şi mai bine să se tacă,
decât să se vorbească…
“Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui
Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie
Ieromonahul, rămâi cu noi, în toate zilele, căci este spre seară şi
zilele rele sunt”. (cf. Lc. 24,19; Mt. 28,20; Efes. 5,16).
PS Daniil Stoenescu
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu